Energii

Citesc ceva articole legate de personalitate, motivare personală, stimă de sine și multe altele din zona asta și îmi dau seama că teoria o știu în proporție de 80%. Dar cum rămâne cu practica? 

Cunosc câteva persoane, și insist pe câteva, care pur și simplu îmi predau o energie fantastică. 

Una din ele îmi dă deseori o energie negativă, de altfel cu ea petrec cel mai mult timp, după cel petrecut eu cu mine și consider că e provocarea cea mai mare pe care o puteam primi. E antiteza, completarea și oglinda mea. Are grijă de mine, mă ceartă exact cum m-aș certa eu, ma încurajează așa cum am nevoie, mă împinge așa cum încăpățânarea îmi spune că nu am nevoie, îmi dă speranțe când sunt la pământ și mă scoate din sărite într-un fel în care nimeni nu reușește. Asta despre energia clocotândă și haotică.

Dar energia pozitivă, în stare pură și constantă, care parcă mă umple din cap până în picioare, de la firul de păr până în vârful unghiilor, o găsesc atât de rar, încât aș vrea sa o sug din persoanele respective, să o închid într-un borcan și să o am la îndemână atunci când simt că o iau la vale. E așa de intensă că mă face să plâng. De fericire. De plină ce mă simt.

Dar vorbeam despre încredere în sine. Cred ca vine la pachet cu nebunia și cu energia. Nebunia să faci un lucru până îți iese. Să nu te lași orice ar fi. De fapt nici nu-i așa greu. Dacă ai trăi doar ca să faci lucrul respectiv, ai încerca de 1000 de ori, pentru că altă ocupație nu ai avea. De ce renunțăm așa ușor? De ce ne convingem și ne lăsăm convinși că nu putem, că nu are rost să încercăm? Ce altă ocupație avem, înafară de a încerca?

Dacă aș avea mai multe persoane în jurul meu, aș încerca o mie de chestii. Fiecare ar veni cu câte o idee. Aș fi cobaiul perfect. Sunt cobaiul perfect. Învăț orice. Numai să ai energie.

Și uneori simt că și eu eman energie pozitivă, dar nu constantă. Ador să stau singură, să fac de mâncare, să cânt, să mă uit la un film și să aud fiecare cuvânt, să nu mă deranjeze nimeni, să mă pierd într-un peisaj minute întregi, să mă cuprindă o amintire, sau să nu vreau să renunț la una. Dar vine o vreme când mă satur, și m-aș lăsa umplută de energia altora, și aș lua-o de la început.

Dar persoanele alea sunt așa de rare, și așa de scumpe vederii mele...