Cele 7 pacate de capetenie

Toate faptele rele sunt facute cu un motiv. Nimeni nu fura, omoara, batjcoreste din fericire, dintr-o stare launtrica de pace si armonie. La baza neintelegerii dintre oameni, a relelor din lume stau cele 7 pacate de capetenie: mandria, zgarcenia, desfranarea, lacomia, invidia, mania si lenea. Cand vedem oameni care simt si fac opusul acestor lucruri, ii consideram ciudati, prosti, ori slabi.

Cum sa fii bun, sa lasi de la tine? Dupa aceea oamenii te vor calca in picioare, vor considera ca si-au gasit fraierul. Dar nimeni nu se gandeste la conventiile sociale. Teoria spune (si practica o dovedeste) ca daca te comporti frumos cu cineva, ii faci o favoare fara sa ceri ceva in schimb, data viitoare cand vei avea tu nevoie de ajutor se va simti obligat sa te ajute. Din nou fara sa ceara nimic in schimb. Scarpina-ma sa te scarpin. Si asa se formeaza un cerc vicios. La fel se intampla si cu cadourile de Craciun, zi de nastere, nunti. X mi-a dat un cadou de ziua mea, acum trebuie sa-i cumpar si eu ceva, l-am chemat la nunta, acum trebuie sa merg si eu la a lui. Poate la baza nu sta iubirea neconditionata, dar cu siguranta ne face viata mai placuta. Ar fi mai putina tensiune fara certuri, razbunari si manipulari.

Pe acelasi sistem se poate merge si in viata de zi cu zi.  Dai din putinul tau, lasi garda jos si treci cu vederea unele iesiri, si inevitabil vei primi in schimb ceva bun. Pana la urma tot iti astepti recompensa, pentru ca ti se pare nefiresc sa cedezi, sa te lasi folosit, ti se pare ca devii un om slab, oamenii nu se mai uita la tine cu admiratie, ti se face frica ca vei suferi.

Dar oare nu oamenii slabi sunt cei puternici? Ti se pare ca sunt nedreptatiti, ca sufera, ca nimeni nu-i admira. De fapt, ei nu au asteptari prea mari de la cei din jur si riscul sa fie dezamagiti e mai mic. Ei tac si fac. Dar si cand realizeaza ceva, nu afla multa lume. Si apoi afli intr-o zi un trecut plin de reusite si te intrebi cum a reusit.

Ar trebui sa incercam o zi sa fim oameni slabi. Nu sa ne schimbam, pentru ca schimbarea de multe ori duce la singuratate. In zilele noastre, sa fii altfel e greu, poate esti apreciat, dar tot singur ramai. Dar poate asa a fost intotdeauna si ni se pare ca noi suntem mai speciali.

La urma urmei, fiecare se crede centrul universului. Doar ca nu suntem.