Incepem cu sfarsitul

Salutari tuturor!
Numele meu este Cristina, mai exact Kiss Paula-Cristina...da..chiar asa ma cheama :)
Pentru primul post ar trebui probabil sa va zic cate ceva despre mine, despre prima zi a blogului, despre ce imi propun, chestii din astea, dar..haideti sa incepem invers..va voi zice despre ultima mea zi.
Acum mai bine de o luna mergeam la un interviu pentru un job, vreme urata, ploaie, tramvaie ciuciu (era perioada aceea in Oradea cand pe anumite segmente circulau doau autobuze), aglomeratie, miros de transpiratie, o veselie. Eu aranjata, imbracata frumos, tocuri..vreau sa cobor din autobuz si pac! ma trezesc in genunchi :) Am alunecat de pe ultima scara si am cazut. Desi ma dureau ingrozitor genunchii (vreo 3 zile nu am putut sa cobor nici o treapta ca un om normal), m-am ridicat, m-am sters cat am putut si am mers la interviu dar..nu m-au angajat, nu va bucurati prea tare.
In acea zi am avut o revelatie..voi muri cazand pe scari si rupandu-mi gatul. Sunt absolut convinsa. Nici nu concep alta varianta. De la acea intamplare, de cate ori ma impiedic(ceea ce se intampla destul de des), inchid ochii si ma vad imprastiata pe jos, cu pantofii la 5 metri departare. Nu sunt genul de om paranoic, nici fricoasa nu sunt, ba chiar ma bag in tot felu de prostii fara sa gandesc. Pur si simplu stiu!

Voi v-ati gandit vreodata in ce circumstante veti da ortu' popii?