Vibro solar

Un vibro solar, pe langa faptul ca este un solar (nu din acela unde se cresc legumele), permite sa faceti in timpul unei singure sedinte si solar si fitness. Super!! Evident ca e bun de nimic, ca doar daca vrei sa faci fitness de 5 ori pe saptamana iti faci abonament la o sala, nu te duci la solar pentru asta. Dar banuiesc ca masajul oferit este ca un bonus, pe langa faptul ca iti creste inima cand te bronzezi instantaneu, mai ai parte de un rasfat. Ce poate fi mai placut, ce poti cere mai mult? Oare este vreun negru mic care sta sub aparat si cu manutele lui fragile iti ofera un masaj de zile mari? Sau doar te scutura aparatul putin?

Imi plac tare mult fetele a caror culoare a pielii e unica in urma folosirii solarului. Este un maro-auriu-mustariu-afroromanesc, o culoare cu totul deosebita, pe care n-am mai intalnit-o nicaieri. Parca au sfarmat roci de pe Marte si au folosit pudra obtinuta in loc de cacao pe care o pui in lapte.

Oare e o moda pe care unele fete nu se pot abtine sa nu o puna in aplicare?  Poate ca a existat candva oul, sau gaina, o pioniera in ale bronzatului si celelalte doritoare i-au urmat pasii. Sau razele solarului afecteaza gandirea si astfel fiecare e pe cont propriu? Ar fi foarte util un studiu pe tema asta.

Daca stau sa ma gandesc, fiecare dintre fetele bronzate excesiv sunt mici Michael Jacksons-i. Poate sunt fane si in semn de recunostinta si admiratie s-au gandit sa traiasca pe pielea lor ce a trait el. Frumos gand, dar oare daca printr-o minune si-ar da seama de ridicolul situatiei si daca ar opri sedintele, pielea le-ar reveni la normal? Ma repet: un studiu ar fi foarte util, pentru cele in cauza in special.

O alta intrebare care imi vine in gand este urmatoarea: de ce doar fetele sufera de acest sindrom? Nu tin minte sa fi vazut vreun baiat la care sa ma uit si sa-mi fac cruce, poate doar din alt motiv (sprancene arcuite care dau impresia de papusa). Cu totii vrem sa fim frumosi, deci bronzati, dar baietii de ce se stiu opri la timp? Bine, nu sunt ei cu nimic mai buni, ei fac alte prostii, dar aici e vorba de bronzat.

Se zice mai nou ca razele emise de solar sunt mai sanatoase decat cele ale soarelui, si eu n-am cum sa contest asta, nici nu incerc, fiecare face ce vrea cu sanatatea lui. Dar ce-i prea mult strica. La vedere. Se vede ca nu le pasa de pacea mondiala si de iubirea de semeni, ca altfel s-ar gandi la marea populatie care sufera.

Adam si Eva

De cand ma stiu imi plac regulile. Intotdeauna le-am urmat si m-am ofticat si enervat cand cei din jur le incalcau si nu erau pedepsiti pentru asta. Deci si cei care trebuiau sa fie atenti ca regulile sa fie respectate dadeau cu bata in balta. Si asta ma enerva si mai tare. Ce e asa greu sa urmezi regulile? Si o maimuta s-ar descurca. Poate tocmai din cauza asta imi place sa fac cum scrie la carte, pentru ca regulile sunt usor de urmat. Nu-ti pune mintea la contributie, nu poti sa gresesti, nu-ti asumi riscuri. 

Dar cand regulile nu se aplica, cand toti cauta portite si fac compromisuri, de ce sa ne stresam? Oricum nimeni nu apreciaza persoanele care se straduiesc sa urmeze regulile. Si la urma urmei, nu tot e negru sau alb. Nu poti sa fii radical, ar trebui sa fii batut in cap. Nu are sens sa te fortezi sa faci lucrurile dupa un plan batut in cuie cand devierea de la plan este benefica pentru toti. 

Nu poti sa te superi pe cineva ca nu a ajuns la 3 la gara cand tramvaiele s-au stricat si taxiul pe care l-ai luat ulterior a avut accident. Nu poti sa te superi pe X ca a uitat sa cumpere mere, chiar daca a promis. Nu are sens sa ajungi la lucru la 9 fara 10 cand seful ajunge la 9 si 5. Asta ar trebui sa aplic eu dar OTL-ul nu ma lasa  :) 

Poti sa mananci drob de miel de Craciun, cozonac in mijlocul verii, lapte si varza la aceeasi masa, poti fi barbat mai aranjat ca o femeie, femeie mai dura ca un barbat, poti sa ai par vopsit la 13 ani si sa porti chiloti tanga la 80. Regulile ni le impunem singuri, nimeni nu ne pune cutitul la gat sa ne oblige sa purtam negru la inmormantari si rochie alba la nunta. Dar cum s-ar uita la noi babele cu baticuri daca am aparea la propria nunta in rochie mov cu picatele rosii? 

Vai fata mea, ce rochie e asta? Nu respecti tu obiceiul? Si ti-a si vazut sotul rochia inainte de ziua nuntii? Vei avea ghinion 7 ani cate 7. Si inca 7 generatii de acum in colo :)

Ma gandeam azi de ce a fost odata ca niciodata Adam si Eva? De ce nu a fost Adam si Emil? Sau Eva si Ioana :)

Eu vreau sa cred ca cei doi ne arata ca trebe sa fie un echilibru in tot ce facem. Cate putin din fiecare. 

Asta nu inseamna ca sunt de acord cu homosexualitatea.

Reteta perfecta

Sa ne imaginam ca urmeaza sa ai o prima intalnire. Eu te sfatuiesc sa citesti urmatorii pasi pentru a fi sigur/a ca nu dai gres. Eu nu am dat, deci..sa incepem.

Poate nu ai experienta, dar esti entuziasmat/a. Trebuie sa ai grija sa fie o provocare pentru tine, dar nici ceva inabordabil, sa nu dai gres din prima. Te pregatesti fizic si psihic, iti derulezi povestea in minte, cum se va desfasura totul, dar nu inveti nimic pe dinafara, trebuie sa lasi si intuitia, instinctul si flerul sa-si faca treaba. De aghiotanti nici nu mai vorbim, nu au ce cauta. Le vei povesti prietenilor cuvant cu cuvant mai incolo, nu e bine sa fie si alte persoane de fata. Stiu ca toti iti dau sfaturi, dar incearca sa nu aplici cate ceva din fiecare sfat, fi tu insuti, ai incredere in tine. In mijlocul actiunii nu intra in panica daca ceva nu se intampla cum ti-ai fi dorit. Pastreaza o atitudine detasata, dar in sinea ta fii cu ochii in patru, inregistreaza totul mintal. 

Facem pasi mici, punem caramida cu caramida, avem rabdare. Numai asa vei capata experienta si vei invata din propriile greseli.

Nu-ti iese din prima, nu-i asa mare tragedie, oricand poti minti. :) Si mai incerci odata. In timp vei observa cum la primele intalniri vei improviza tot mai mult. Cred ca cel mai important e sa nu renunti, sa ai rabdare si sa nu uiti oala pe foc. Intradevar, pana acum am vorbit de mancare :D

Sunt inca novice in arta gatitului, dar intr-una din zile am pus in aplicare aceasta reteta si mi-a iesit un orez cu ciuperci si mazare de m-am lins pe degete, la propriu. Asa ca, urmati reteta perfecta cu incredere si succesul e garantat! :)

Concert de colinde

Maine, in data de 14 decembrie 2010, la biblioteca cea noua (in spatele bisericii de lemn de langa Student Place) a Universitatii Oradea, va avea loc un concert de colinde incepand cu ora 18. Vor participa doar doua coruri, dar cu siguranta va fi frumos, doar sunt colinde. Mai multe coruri vor participa in data de 20, la biserica Sfantul Nicolae.
Se vor canta si piese cunoscute, si mai speciale, si colinde linistite, care te fac sa plangi, dar si vesele, la care nu stii de ce te apuca rasul si te simti dintr-o data fericit. Asta e magia Craciunului, a colindelor si a muzicii in general.
Intrarea e libera, numai chef sa veniti sa aveti.
Va asteptam!

Banii vorbesc

Urmeaza sa ma angajez. Nu ma dau in vand dupa activitatea pe care urmeaza sa o desfasor dar, nu stiu ce altceva sa fac. Daca as avea in cont, in mana, sub perna sau la ciorapi 10.000 de euro nu as sti ce sa fac cu ei. Deocamdata. Pentru ca nu am un scop. Ma gandesc sa ajung sa ma cunosc mai bine, sa fiu un om mai bun, si lucrurile astea nu necesita bani. 

Am vrut chitara, mi-am cumparat (acum sta prafuita intr-un colt), mi-am platit taxa la scoala de arte, mananc in fiecare zi, merg la sala. Ce sa fac cu mai multi bani? Pentru a evolua am nevoie de scopuri, obiective. Ce mi-as putea dori? 

O masina? Nu ar fi o investitie, din contra.

O casa? Din salar? In Romania? In alta viata poate.

Excursii? Am toata viata la dispozitie sa calatoresc.

O afacere prospera? Pentru mai multi bani? Ma invart in cerc.

Oare numai eu trec prin faza asta? E chiar asa ciudat sa nu vrei bani? Vreau sa imi ocup timpul cu folos, sa fiu apreciata, sa ma simt utila. Pana gasesc ceva ce ma pasioneaza, voi minti la interviuri spunand ca sunt entuziasmata de postul pentru care aplic. Ocupandu-mi timpul cu o activitate care nu-mi face placere sper sa o descopar pe cea care ma va fascina.

Dar cat timp nu sunt impacata la nivel personal, nu pot sa ma gandesc la chestiuni pragmatice. Cat timp nu am siguranta unui venit nu pot sa ma gandesc la viata de familie. Care e scaparea?

Prima data

Se zice ca daca esti silit sa mergi cu cineva un kilometru, du-te doi. 

Asa am facut si astazi seara si drept recompensa, pentru prima data am fost ceruta in casatorie :) Nu ca tanjeam dupa o cerere in casatorie, nici nu vreau sa seduc cat mai multi baieti pentru a colectiona cereri, dar imi inchipuiam altfel acest moment special in care baiatul isi ia inima in dinti si hotaraste sa-si puna capat zilelor (de burlac fericit). Speram ca pentru prima data cand voi auzi cuvintele magice, "vrei sa fii sotia mea?", sa nu ma apuce rasul. As fi vrut sa nu mai pot de emotie, sa-mi musc buzele sa nu plang, dar nu, eu am ras. 

Probabil reactia mea reflecta partial parerea mea despre casatoria din ziua de azi. Cuplurile si oamenii in general nu mai vad casatoria ca unirea in fata lui Dumnezeu, ci este considerata o sporire semnificativa a bugetului. Daca isi permit nunta inseamna ca au bani. Sau au nevoie de banii care urmeaza sa-i "castige". Dar nu vreau sa generalizez. 

Daca am dori doar binecuvantare, multe firme nu ar mai exista. Nu am mai vrea ca la marele moment sa fie prezenti 300 de oameni dintre care despre 200 am auzit doar in povesti, nu am cauta cel mai bun dj/cantaret/formatie, rochiile domnisoarelor de onoare ar putea fi si in culori si modele diferite, meniul ar putea fi mai ieftin de 100 lei, mireasa nu ar mai trebui furata.

Ar fi foarte sec nu? De acord. Nu ar mai sti lumea ca barbatul isi iubeste femeia. Dar de ce avem nevoie de recunoastere? De ce ne pasa atat de mult de parerea celor din jur? Oare chiar face parte din natura umana sau este doar rezultatul efectului de turma?

Nu stiu. Mie imi convine sa fiu singura care stie ca sunt iubita. Daca afla prea multi exista riscul sa fiu tinta celor mai putin fericiti. Pana una alta, casa de piatra tuturor celor care urmeaza sau au facut deja pasul cel mare.

Nu-mi mai pasa

Zilele astea vorbeam cu o colega la facultate si imi spune: "Nu-mi mai pasa de X. Mai demult, numai cand o vedeam ma simteam mai iritata, o criticam, o barfeam. Acum pur si simplu nu-mi mai pasa.". La care eu serioasa ii raspund: "Inseamna ca ai ajuns la un nou nivel de cunoastere si acceptare."

 "Vai Cristina, cata filosofie ai in tine azi"...si rade.

Pai ce alt motiv ar putea exista? Nu se poate sa nu-ti mai pese de o persoana pe care inainte o blamai, numai daca ai ajuns la un alt nivel, decat daca esti mai bun. Odata ce iti dai seama si esti constient ca pe unii nu-i duce capul foarte mult, nu te mai enervezi cand ii auzi aberand, nu-ti vine sa ii iei la bataie, sa-i corectezi sau sa te aperi. Stii ca atata poate si ii lasi fericiti in lumea lor.

Fiecare are lumea lui. Conceptii, pareri, structuri de valori pe care nu ai cum sa le modifici, face parte din organizarea celulelor, de aceea nu exista doua persoane identice. Omul se schimba doar prin experiente proprii repetate sau printr-un moment cheie, de rascruce, critic. Asa cum se intampla cu oamenii obezi de exemplu. Nu se opereaza sau nu incep o dieta serioasa, pe termen lung pana nu afla ca sunt in pericol de moarte. Si atunci se produce o ruptura.

Sa fii mai detasat, mai sigur pe sine e pentru unii foarte usor si extraordinar de greu pentru altii. Tine de personalitatea fiecaruia.

Exista oameni foarte agitati, care tot timpul au de comentat si care se streseaza foarte mult. Pentru ei sa invete sa mai si taca, sa se abtina de la comentarii inutile, sa nu-si manance nervii in certuri in care nu exista adevar absolut este foarte greu. Dar nu imposibil.

Pentru cei din fire mai retinuti, mai calmi, sa ajungi la o stare de nepasare e foarte usor. La ei exista in schimb riscul de a ajunge in cealalta extrema: sa nu se mai exprime defel. Nici asa nu-i bine. Trebuie sa existe un echilibru in tot.

Sa stii sa fii serios si responsabil, dar sa si glumesti si sa te joci. Sa stii sa te impui si sa-ti spui punctul de vedere, dar sa si lasi de la tine. Trebuie sa ajungem sa fim fericiti in lumea noastra si sa ne dam seama ca intotdeauna adevarul e la mijloc.

Pentru mine adevar e ca nu mai exista spiritul Craciunului. Pentru altii adevar e ca cea mai frumoasa perioada a anului e Craciunul, ca doar vine Mosu'! Fiecare se bucura in felul lui. Macar haideti sa ne bucuram impreuna.